Supa de galusti fara supa si peste cu gust de pui

          De cand m-am maritat, mi-am descoperit un nou talent: acela al gatitului. Bine, exagerez, inca il descopar. In continuare exagerez, de fapt si de drept am talentul de a face din mancarurile traditionale unele noi-noute.

             Sa luam, spre exemplificare, supa de galusti. Ca sa intelegeti mai bine, mie imi plac supele / ciorbele de ma tavalesc.
Cand stateam cu ai mei nu imi lipseau, pentru ca mama facea tot timpul. Insa…de cand m-am mutat, a trebuit sa incep sa fac singura, pentru ca nu ma puteam duce tot timpul la mama sa iau la pachet. In afara de faptul ca nu aveam timp, unde era mandria mea de femeie la casa ei???

            Deci…mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa fac supa de galusti. Mi-am luat kit de supa de la supermarket, mi-am suflecat manecile si m-am apucat de treaba. Kit-ul de supa este un pachet gata facut de supermarket-uri, care contine tot ce ai nevoie pt o supa: morcov, ceapa, patrunjel si albeata din aia care nu stiu cum se numeste si careia ii spun sugestiv…albeata. Deci, cu kit-ul de supa pregatit, cat poate sa fie de greu?? Am pus legumele la fiert, le-am lasat sa fiarba si am sunat-o prevazatoare pe mama, ca sa ma interesez de galusti. Mama, cand a auzit ca m-am pus pe gatit, s-a grabit sa imi dea o sumedenie de informatii “ca sa nu rada barbatul de tine, mama”. De fapt, ea intodeauna a spus ca “daca nu stii sa gatesti, sotul tau nu va zice nimic de tine, va zice de maica-ta, ca nu te-a invatat”. Ma rog, ii era sa nu pice ea prost in fata lui Iubă… Am ascultat plina de interes toate indicatiile pretioase si am purces la pregatirea guguloaielor. Imi spusese mama sa am grijaaaa, ca, daca scap prea mult gris, se fac bocna; daca pun prea putin, se imprastie. Asa ca eram concentrata la galusti ca la un joc de sah. Nu auzem si nu vedeam nimic. Obiectivul nr 1: galustile! Ce am facut, ce nu am facut, cert este ca, dupa ce le-am lansat la apa, galustile mele au inflorit. Ptiuuuuu, le-am nimerit din prima, mi-am zis, mandra de mine si de talentul meu innascut. Am acoperit olicica si m-am dus linistita in sufragerie, extrem de mandra ca o sa il servesc pe sotul meu cu o supa delicioasa. A venit si Iubă de la munca, s-a asezat la masa, l-am atentionat ca supa mea este neasteptat de buna si m-am dus cu polonicul spre oala. Cand am ridicat capacul mi s-au inmuiat picioarele: supa mea nu mai era supa. Erau doar galusti. Maaaari si albe, imi zambeau din oala. Nu pluteau, erau pe uscat. What my feather s-a intamplat cu supa??? Doar nu era oala gaurita?? Adica, am pus capacul si era zeama, acum cand l-am ridicat, zeama nu mai era??? Mi-a picat imediat fisa: guguloaiele absorbisera tot lichidul. De aia si erau atat de mari. Bine-bine, cum puteam sa ii spun chestia asta lui Iubă, in fata caruia ma laudasem ca va manca cea mai buna supa din viata lui. Care supa??? I-am pus in farfurie 3 dintre galustile imense si doar 2 linguri din lichidul ce se mai vedea pe fundul oalei. Astfel, cu bolovanii aia mari, zeama parea ca da pe dinafara. Mi-am pus si eu 2 bolovani si ne-am asezat la masa. Iubă, vazand la mine in farfurie doar galusti, m-a intrebat de ce nu mi-am pus si supa. Care supa???, urlam in sinea mea. I-am zis ca eu tot gustasem din supa, ca sa vad daca ii mai trebuie ceva, si m-am saturat de zeama, vreau doar galusti. Toate bune, pana cand Iubă a mancat tot si…a mai vrut o portie. Hai frateee, la asta chiar nu ma asteptam. M-am dus plina de speranta la oala, crezand ca poate s-a produs un miracol, am dat la o parte capacul, insa…nimic. Nu avea rost sa il mai pacalesc. Eram pusa in fata faptului implinit. Cand i-am zis ce mi s-a intamplat, bineinteles ca s-a pus pe ras. Pe ras cu lacrimi. El radea, eu plangeam. Avusesem cele mai bune intentii, insa…cu grisul nu te incurci. Ala cand se umfla, se umfla, nene! Si papa toata supa! Iubă a fost tare dragut, a zis ca lui ii plac si asa galustile, si le-a mancat pe toate. De atunci, tot incerc sa mai fac. Sunt perseverenta intruchipata. Galustile imi ies. Imi ies ori imprastiate, ori bocna. Insa supa e tare buna, iar Iubă e multumit. Si eu la fel.

            Sambata trecuta, cum sotul meu era la munca, am zis sa ma intrec pe mine si sa pregatesc un pranz bun si sanatos. M-am decis sa fac peste cu legume. Peste mai era la congelator, din cel prins de sotul meu, pescarul inrait. O sa fac legumele in stil chinezesc, la wok, cu bucatele de peste. Mmmmm, deja mi se facuse pofta. Am scos pestele, l-am decongelat si am inceput sa tai la el. Stiti ce greu e sa tai cubulete pestele cu oase??? Mamicaaa, da’ l-am taiat nu gluma! L-am spintecat, l-am rupt, l-am nenorocit si bucatele a iesit! Am taiat si legumele frumos, mai mari sau mai mici, mai verzi sau mai colorate. Mancarea mea are intotdeauna aspect. Trebuie sa fie colorata, eu nu mananc anost. Am incalzit wok-ul si am aruncat bucatile de peste. Intr-un minut pestele meu baltea in apa de ziceai ca de acolo a fost prins. Pffff, nu trebuia sa il pun in wok. Am incins ulei intr-o alta tigaie, am luat pestele si l-am aruncat in uleiul incins. Si in acel in moment s-a petrecut tragedia: pestele meu s-a imprastiat in tigaie. Ce bucatele, care bucatele??? Era o masa de peste, in apa, cu ulei…bleah…arata groaznic. Dupa cateva interventii cu paleta si incercari de resuscitare, a trebuit sa dau verdictul: pestele meu era compromis, nu se mai putea facea nimic din el sau cu el. Cu greutate in suflet, l-am aruncat. Bine-bine, pestele nu mai era, in schimb aveam un castron plin cu legume. Ce naiba ii dau lui Iubă sa manance, legume cu legume??? Ardei cu ciuperci??? Iubă pe care il apuca tremuratul daca nu vede carne in farfurie. Ok, mancam sanatos, dar si cu putina carnita, altfel “ni se face rau pe strada”. El, care e un munte de om, Doamne fereste sa il vad lesinat. De-aia ii dau omului carnita. Sa nu se lesine…Dar acum ce ii dau??? Imi iau inima in dinti, il sun si ii spun sfioasa ca pranzul meu a fost un esec, pestele…nu mi-a rezistat si a cedat. Prim urmare, trebuie sa se opreasca sa ia un pui rotisat. Evident ca nu am fost explicita, pentru ca Iubă m-a intrebat contrariat: “Iau pui, insa mancam legume cu pui si peste??” Am explodat furioasa si i-am spus sa isi ia gandul de la peste, pestele a fost un esec, pestele e mort (daca putea fi mai mort decat atat…). Saracul de el, s-a conformat fara sa mai puna alte intrebari, si-a dat seama ca subiectul e delicat.

Intotdeauna am avut o curiozitate atunci cand consultam meniul de preparate chinezesti: cum naiba sa mananci pui cu aroma de peste ?? De ce sa mananci asa ceva??? Adica, daca vrei peste, mananca peste! Daca vrei pui..la fel! Ei bine, am ajuns nu numai sa imi dau seama de ce ai manca asa ceva, ci ca este si foarte bun!