Scrisoare pentru doamna învățătoare la final de clasa a IV-a

Tabăra era ultima redută a clasei a IV-a. Parcă vă aud cum încercați să vă faceți auzită în hărmălaia de vorbe și râsete de (aproape) adolescenți : “Clasa a IV-a A!”. Scurt si ferm, ridicându-vă puțin pe vârfuri, căci…deh… albinuțele s-au mărit.

A trecut prea repede perioada în care vă uitați la ei de sus, la niște prichinduți care făceau ochii mari când le vorbeați și vă răspundeau încet, cu vocea pițigăiată. Acum unii sunt chiar puțin mai înalți decât dumneavoastră. Ochii le-au rămas la fel de mari atunci când le vorbiți (dar mai ales atunci când vă uitați spre ei...!) însă vocea le este mult schimbată. Parcă și tonul…câteodată, când văd ei că sunteți bine dispusă...

Orice sfârșit este doar un nou început

    Am ajuns și aici, la banchetul de sfârșit de clasa a IV-a…Când, oare, am ajuns? Știu cum, doar am fost lângă voi, pas cu pas, de la primul bastonaș până la ultima compunere. Dar nu știu când... Mi se pare că timpul s-a comprimat. Închid ochii și vă văd în prima zi de școală, curioase și emoționate, cu măști la gură. Generația Covid. Cea care a învățat online cum se scrie litera “a”…

Cel mai emoționant discurs

Cu 3-4 luni înainte de nuntă, printre altele, Rux mi-a zis că i s-ar părea drăguț dacă invitații ar vrea să țină un discurs la evenimentul mult așteptat. Imediat mi-a încolțit ideea în minte: mă bag! E prietena mea cea mai bună de...o viață. Cum aș putea să ratez momentul să îi spun cât de dragă îmi e? Și cât de importantă e pentru mine? Și cât de mult o prețuiesc? 

Final de clasa I

 

Iubitele mele,
 
Astăzi a avut loc festivitatea de absolvire a clasei I.
Ce mititele sunteți încă, așa cum mergeți în spatele doamnei învățătoare, cu eșarfa galbenă la gât, precum boboceii de rață!
Ce mari îmi păreți, acolo pe scenă, cu diplomele în mână, zâmbindu-mi mândre când vedeți cât de emoționată sunt!
Ce tare mă emoționez de fiecare dată când îmi dau seama că ați mai depășit o etapă importantă din viețile voastre!
Ce sentiment de siguranță deplină am, atunci când vă spun că este timpul să plecam și voi nu vă puteți dezlipi din brațele doamnei învățătoare!

Momentul în care fetele mele au rostit cuvântul cu “p”…

 

…a fost încă un moment de șoc din existența noastră în patru. Practic, Pământul s-a oprit din rotație pentru câteva secunde. Cred că fiecare etapă a evoluției lor are câte un moment ca ăsta. Când realitatea te lovește fix în moalele capului, în timp ce tu miroseai panseluțe pe pajiște, ca tăurașul Ferdinand. Sau, mai realist spus, când rămâi tâmp, cu varza călită cu mămăligă în gură. Căci da, am avut această discuție fix în momentul cinei. Ce alt moment mai bun să vorbești despre organele genitale, decât acela când ne reunim toți 4 în jurul mesei și povestim despre cum a fost ziua noastră?