Duminică, 15.03.2020
Suntem de 4 zile în casă. Acum 3 zile am ieșit și puțin pe afară, la o plimbare pe bulevard. Între timp, situația se înrăutățește pe zi ce trece și am evitat ieșirile. E drept, au fost și câteva zile reci. Adevărata încercare va fi în zilele cu soare.
Fetelor le-am explicat situația așa cum este. Tot aud la TV despre virus, aud îndemnurile autorităților, ale Adrianei S, în care au mare încredere, căci e prietena lor. Le-am spus că urmează o perioadă mai grea și că va trebui să aibă încredere în mami și în tati, ca să trecem cu bine. Și-au făcut griji și s-au rugat la Dumnezeu ca Andreea și Cristina să ajungă bine în Suedia, să nu se îmbolnăvească. Își fac griji de Sonia și Dragoș, care sunt în Franța. Și ele, și noi.
Eu lucrez de acasă. Impropriu spus lucrez, că mi s-au anulat toate grupurile care urmau să vină în martie-aprilie. Estimez că și luna mai va fi problematică. Dă Doamne să mă înșel! Între timp, mă transform în casnică. Îmi fac de treabă prin casă, doar ca să nu mă mai gândesc la toate nenorocirile. Estimez că în 2 zile casa va fi cristal 😊 Psihic, sunt binișor. Încerc să îmi păstrez calmul și echilibrul. Să cântăresc corect, în avans, fiecare situație și să caut soluții. Mai bine mă pregătesc dinainte, decât să fiu luată pe nepregătite. Am avut o partidă de plâns acum câteva zile. Se acumulase multă teamă, incertitudine, grijă și nopți nedormite. De atunci sunt mai binișor.
Iubă e singurul care iese. Are instructajul făcut, trebuie să stea departe de oameni. Încă se mai duce la muncă. Sper ca de mâine, când se instituie starea de urgență, să rămână și el acasă. Mă simt în siguranță fiind toți în casă, deși probabil ne vom scoate ochii la un moment dat. Dar prefer să ne scoatem din minți unul pe altul, decât să stăm despărțiți în saloane de spital.
Acum 6 ani, pe o vreme superbă de primăvară, veneam cu două mogâldețe acasă. După 10 zile de stat în spital și multe rugăciuni la Dumnezeu, au luat 10g în greutate și ne-au dat voie să le luăm acasă. Aveau 1kg600 și 1kg800. Atunci le-am promis lor și mi-am jurat mie că voi face tot ce îmi stă în putință să le țin sănătoase. Deși am făcut asta în fiecare secundă pe parcursul celor 6 ani, acum mi se pare cea mai grea încercare.
Doamne, ajută-ne să trecem cu bine și peste asta!
