Dragă doamnă învățătoare,
Numele meu este Virginia Lungu. Știu, numele nu vă spune nimic. De câțiva ani, 6 și jumătate că să fiu mai precisă, mă identific în aceeași măsură cu apelativul “mami”. Mă rog, “mami!!!”…Sunt mama Carinei și a Alexandrei, două fetițe gemene, însă doar pentru că au împărțit același pântec.
Sunt niște copile extraordinare. Sigur, sunt părintele lor, cum aș putea să spun altceva? Însă vara asta, așa grăbită, ciudată și fără precedent cum a fost, mi-a adus ceva extraordinar: am petrecut o grămadă de timp cu ele, momente de calitate sau încordate, mai bune sau mai rele. Însă am avut ocazia să le observ în toate ipostazele.
Carina este clovniță, după veți vedea. Îi place să fie mereu în centrul atenției și nu se va da înapoi de la nimic pentru a ajunge acolo. Îi place să fie admirată și lăudată. Și pentru asta cred că se va strădui să vă intre în grații. Este neastâmpărată, năzdrăvană, repezită și nu are pic de răbdare. Este protectivă cu sora ei mai mică. Este guralivă și are o problemă cu încălcarea regulilor și cu nedreptățile, pe care le semnalează imediat. Se plictisește repede și caută în continuu ceva care să îi capteze atenția. Își apară ideile, însă cedează dacă i se spune că nu are dreptate. Este insistentă, ca o picătură chinezească, așa cum îi spun eu mereu. Însă nu poate fi altfel. Dacă o întrebați de ce e așa, vă va spune că eu am făcut-o așa, ceea ce este parțial corect. Nu suporta să stau pe partea dreaptă, unde își avea ea culcușul, și avea grijă să mă facă să înțeleg lucrul asta. Se agita încă de când era în burtică. De fapt, ea a fost cea care a insistat să ne vedem mai repede decât termenul stabilit de doctor. Și i-a reușit.
Citat pentru exemplificare: “Mami, dacă greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, atunci o greșeală mică este iertată total.”
Alexandra este “yang”-ul Carinei: liniștită, răbdătoare, rațională, emotivă, empatică. Este o perfecționistă în tot ceea ce face. Prudență și ordonată, întâi studiază datele problemei și apoi acționează în a o rezolva. Spune cu tărie ceea ce gândește și își apără ideile. Uneori ajunge la obrăznicie din acest motiv, însă fără să intentioneze asta. Este extrem de protectivă cu sora ei mai mare. Se atașează greu și se dezlipește la fel de greu de lucrurile sau persoanele care îi sunt dragi. Îi plac rutina și statornicia. Își aduce aminte momente și locuri frumoase sau care au impresionat-o într-un fel sau altul și le povestește cu plăcere.
Citat pentru exemplificare: “Mami, promite-mi că tu și tati nu o să muriți niciodată, pentru că eu nu știu să trăiesc fără voi.”
Sunt două fetițe diferite atât ca înfățișare, cât și emoțional și psihic. Se completează una pe cealaltă. O văd pe Carina pășind pe partea artistică, iar pe Alexandra pe cea a preciziei. Timpul îmi va spune dacă am avut dreptate. Împreună fac echipa perfectă, sunt o forță. Se apară, se susțin, se ajută. Separat, sunt două copile normale. Asta poate fi în egală măsură un avantaj, cât și un dezavantaj.
Nu vă cunosc, însă îmi doresc să fiți așa cum mi-o aduc aminte pe doamna mea învățătoare, pe care am iubit-o atât de mult încât mi-am dorit să o am lângă mine la nunta mea. Era minunată! Sper să fiți la fel de blajină, autoritară, răbdătoare, creativă, spontană. Sper să transmiteți căldură copiilor. Să le insuflați dragostea pentru școală, astfel încât să nu simtă presiunea calificativelor. Sper să fiți persoana de care să le fie dor în vacanțe și pentru care să aștepte cu sufletul la gură să înceapă următorul an de studiu. Să ducă la bun sfârșit ceea ce le dați de făcut doar din grija de a nu va dezamăgi, și nu cu teama că le veți certa. Sper să fiți un îndrumător pentru ele și un sprijin pentru noi, părinții. Sper să își dorească să fiți lângă ele, la nunta lor.
Știu că vă va fi de multe ori greu să le struniți, însă odată ce le veți cunoaște și le veți apropia de dumneavoastră, vor fi cooperante și silitoare.
Pentru toate cele de mai sus și pentru multe alte situații neprevăzute care vor veni pe parcurs, eu va mulțumesc încă de pe acum.
Cu drag,
Virginia Lungu
