Joi, 18.03.2020
Suntem bine.
Azi m-am dus să iau fetele de la mamaie și ne-am întors acasă pe jos. A fost o zi călduță de primăvară. Le repet obsesiv să nu pună mâna pe nimic. Nu mergem în parcuri, nu intrăm în magazine.
Mai nou facem cumpărăturile on line. Prefer așa decât să ne îngrămădim cu toți inconștienții prin supermarket.
Sunt mândră de mine pentru că ne descurcăm foarte bine cu mâncarea. Cred că va fi o lecție bună pentru viitor. Fac mâncare puțină, ca să se mănânce repede și să nu mai aruncăm. Mi-am jurat că, dacă și acum ajung să arunc mâncare, atunci sunt chiar idioată. So far, so good.
Fetele sunt pline de energie, se joacă și se chirăie non stop. Abia reușesc să mă concentrez cât să mai și lucrez puțin. Azi am urlat de câteva ori la ele. După care mi-a părut rău, ca de obicei. Ce vină au ele? În mod normal, ar fi fost pe afară, să își irosească energia prin parc. Sunt copii…Unde mai pui că sunt și foarte înțelegătoare. Ali m-a întrebat dacă, atunci când se fac ele mari, eu și tati o să “morim”. Am evitat răspunsul, i-am enumerat câte avem de făcut în viitorul apropiat. A ascultat atentă și apoi m-a rugat frumos să nu “morim”. Mi-au dat lacrimile.
Cari a zis că ea știe să scrie “mami”, și apoi a zis pe litere “T-A-T-I”.Măcar e frumușică...
Sunt într-o stare bună. Avem tot ce ne trebuie. Stăm în casă.
O să fim bine! Doamne ajută!
