Ora 03.00: Se aud fosneli din patutul
cu ace. Nu pot risca sa se trezeasca pisicutele, motiv pentru care ma ridic din
patul meu pufos, ma duc la patul lor tepos si, cu maaaaare grijaaaaa, le intorc
pe burtica, ca pe clatite. Cand vreau sa ma indepartez, se termina melodia de
leagan, parchetul scartaie, iar eu raman intr-un picior pana incepe urmatoarea
melodie. Dupa care ma topai inapoi in pat.
Ora 04.30: Ma ridic sa vad ce fac
fetele. Desi le-am pus de-a latul patutului, paralel una cu cealalta, le gasesc
ghemotosite una intr-alta, pe o latura a patutului. Le indrept.
Ora 06.00: De data asta fosnelile se
amplifica. Ma duc sa vad ce fac. Stau pe burtica, cu ochii inchisi si isi
intorc caputurile de pe o parte pe alta, cu mainile pe langa corp. Parca sunt
pestisori. Le iau din patut si le pun pe canapea, ca sa se poata intinda in
voie. Si se intind, si se intind, pana le ia plansul. Zic eu plans, dar parca
se declanseaza Jihad-ul. Daca nu am apucat sa le schimb cat s-au intins, e nasol,
ne stiu vecinii. Daca am apucat sa le schimb, oricum e nasol, pentru ca
tati-tati abia acum s-a ridicat din pat, ca sa le faca lapticul. Deci mai
dureaza 2 minute. Stiti cat de lungi
sunt 2 minute de urlete de foame??
Dupa ce
au papat, avem 2 variante:
1)
Una
a adormit si cealalta este inca treaza. O iau pe cea adormita cu mine si o las
pe nazdravana in patut. Dupa jumatate ora de cearta cu albina agatata de patut,
zambete si discutii aprinse, adoarme si ea.
2)
Nu
doarme niciuna. Le punem pe amandoua in patutul lor si ne ducem in dormitor. De
dincolo se aud tot felul de sunete, zgomote. Se zguduie patutul. Parca suntem
la zoo. Gangureli, smiorcaieli, parturi...de toate...Daca dupa jumatate de ora
nu adorm, le pun in leagan. Trebuie despartite, altfel nu vor adormi deloc.
Dupa ce le-am pus in leagan, ma duc in patul meu, plina de speranta ca voi mai
dormi cel putin 3 ore. Insa...surpriza...incep smiorcaielile din leagan. Se
cearta cu broscuta testoasa, care le priveste atent de deasupra leaganului. Ma
ridic si le bag suzetele. Pana ajung din nou in pat, ele deja le-au scuipat.
Stau nemiscata, poate adorm. Ma ridic din nou, ma duc la Cari si ii dau suzeta.
Dupa care ma indrept spre Alex. Cari a scuipat-o deja. Ma intorc la ea si i-o
indes in gurita. In timpul asta, Alex rade si ii scapa si ei. Revin la ea. Cari
stranuta. Suzeta nu rezista la stranut. Dupa 4-5 ture de genul asta, ma enervez
si ma duc in pat. Sa faca ce-or vrea!!
Ora
08.30: ma ridic sa vad ce fac. Dorm in leagane. Buuun!
Ora
09.00: se aud smiorcaieli. Nu ma ridic, vor adormi din nou. Sper!!
Ora
10.00: Ma duc sa le trezesc, ca sa le dam sa pape. Acelasi ritual: le pun pe canapea si incep sa
se intinda. Deschid ochisorii lor mari si imi zambesc timide,
S-a dus somnul,
s-a dus oboseala. Imi dau seama cat de dor mi-a fost de ele azi noapte. Imi dau
seama cat de mult mi-au lipsit in ultimii 10 ani. Incep sa gangureasca, sa imi
povesteasca ce au visat, cat de tare le-a suparat broscuta de dimineata. Le
ascult si le incurajez. Le raspund pe limba lor, iar ele casca ochisorii si se
uita mirate la mine. „Ce o zice mami-mami asta, de ce se prosteste la noi???”,
parca le aud. Dupa ce papa, mai vorbim putin, pana li se face somn. Prin „li se
face somn”, a se intelege ca incep sa planga, iar eu trebuie sa ghicesc ca le e
somn. Merg din nou in leagane. Cari se impotriveste 5-10 minute si adoarme.
Ora
12.00: Alex se uita pe pereti. Da cu
ochii din nou de broasca si incepe sa ii zambeasca, sa ii vorbeasca, pana
incepe sa se smiorcaie. O alerg de 3-4 ori cu suzeta si adoarme. Se trezeste
Cari. Fac ture intre leagan si trebusoarele casnice. Ori ii dau suzeta, ori
vorbesc cu ea. O scuipa pe dudi (=suzeta) si isi prefera manutele care, dupa
cum vad, sunt muuuult mai gustoase. Ii iau manutele si i le gust si eu, sa vad
ce gaseste la ele. Intr-adevar, sunt atat de dulci!!! As sta si eu toata ziua
cu manutele lor in gura si tot nu m-as satura.
Ora
13.00: Plang pe rand. Cari: „Oaaa, oaaaa, oaaaaaa!!”. Alex: „Meeeeeei, eeeei,
eeeei!!” Se apropie ora de masa. Le mai pacalesc cu suzi, le mai provoc la
vorba.
Ora
14.00: Papaaaaaaam!!! Dupa ce papam, mai avem o sesiune de discutii. Cari:
„Uuuu, uuu, uuuu!!”. Alex: „Auuu, auuu, auuuuuuu”. Parca sunt niste gaite. Cari
mai scoate si cate un chiuit din cand in cand. Are faţa de poznasa. Dupa cateva
incercari esuate de a le adormi in patut, le pun in leagane. Ma duc la
bucatarie cu Iubӑ,
trebuie sa mai mancam si noi din cand in cand. Mai facem cateva ture la ele, ca
sa le dam duditele. Exista momente cand adorm pana mancam noi, momente cand...nu.
Si atunci mancarea intra cu goluri...Pe la 15.30 adorm, pana la...
Ora
17.30: se trezesc pe rand. Ritualul e sfant: se intind, zambesc, vorbim pana
vine tati-tati cu lapticul. Dupa masa iesim afara. Iesitul afara e un adevarat
circ: dureaza jumatate de ora pana le imbracam si ne strangem catrafusele de
luat afara. Alex adoarme imediat in carucior. Cari e cu ochii mari, nu cumva sa
rateze vreun copac sau vreun stalp de lumina. Dupa ce se smiorcaie putin,
adoarme si ea. Se trezeste Alex, care, spre norocul nostru, sta cuminte,
incruntata, cu manutele in gura. Dupa 20 minute se trezeste si Cari si incepe
sa dea din manute si din picioruse. Alex adormise intre timp, insa, dupa 2-3
pumnisori in nasuc de la Bari, se trezeste si ea. Incepe agitatia in carut.
Ora
20.30: intram in casa si incercam sa gasim activitati interesante pana la
21.30, cand facem baie. Se smiorcaie pe rand sau in acelasi timp. Eu fac ca
toate animalele, poate-poate le captez atentia. Cateodata reusesc, cateodata nu.
Ora
21.30: Facem numaratoarea, ca sa intram la baita: „Din oceanul Pacific / A
iesit un peste mic / Si pe coada lui scria / Treci la baie dumneata!” Tati-tati
le dezbraca si vine repede-repede cu ele la baie. In zilele lui bune, scapa
fara ca fetele sa faca pipi pe el in drumul spre baie. In timp ce una este la
baita, cealalta plange. In cazul lui Cari, ea urla. Enervarea maxima este cand
le tin guritele, ca sa le torn Vigantolul. Mizeria aia de sticluta are o
pompita din care abia curg cele 2 picaturi. Ma enerveaza pe mine, d-apai pe
ele. Dupa baie, tati-tati le maseaza bine cu ulei. Cand el se duce sa le faca
lapticul, eu raman cu ele. Sunt pe jumatate adormite, de la baie. Cand le dam
biberoanele, deschid guritele si sug ca niste ursuleti panda.
Ora
22.30: Toate pisicutele in patutul ce ace!! Si toti parintii in patul
matrimonial! Dupa ce mai fac 2-3 ture de la patul meu la al lor, ca sa le dau
suzetele, adorm. Si apoi adorm si eu. Si o luam de la capat.
Asa
au trecut aproape 4 luni, fara sa imi dau seama, invatand ceva nou in fiecare
zi. Eu de la ele si ele de la mine. Cu zile mai bune si zile mai proaste,
momente in care plang ele si plang si eu alaturi, deznadajduita, nestiind ce sa
le fac. Momente in care ele zambesc si ganguresc, iar eu zambesc alaturi de
ele, simtind lacrimi fierbinti pe obraji, lacrimi de fericire de data asta.
Momente in care imi pierd rabdarea, si atunci vine Iubӑ, cu ochii
blanzi si vocea calda, ma trimite sa fumez si le linisteste el. Momente in care
ele dorm, linistite, iar eu Ii multumesc Lui Dumnezeu ca ne da putere si curaj
sa mergem mai departe. Pentru ele, pana in panzele albe!
