Nu
reusesc sa imi aduc aminte ce faceam cu atata timp liber. Parca...dormeam,
citeam, ma uitam la filme. Mancam in liniste, ma duceam la Mega cu un mers
linistit. Acum toate sunt pe fuga. Si atunci cand stiu ca fetele dorm sau sunt
cu Iubӑ,
tot intr-o agitatie sunt. Mi-a intrat in reflex sa fac totul repede. E drept,
nici inainte nu imi placea sa ma lalai, insa acum toate au o precizie
nemteasca: mesele, baita, somnul. Asa cum imi place mie: la timp!
Inainte parca
dansam pe muzica latino, vorbeam germana, fredonam melodiile lui Ricky Martin.
Acum ma maimutaresc pe dansul „Hot dog” din Clubul lui Mickey Mouse, vorbesc
bebeluseasca, cu accente elfesti pe alocuri si cant ca bezmetica „Un motan cat
un pisoi” din sculare in culcare.
Stiam ca va
fi greu, imi imaginam. Mi-o zicea toata lumea. Cateodata aveam impresia ca mi-o
zic ca o razbunare a faptului ca si ei au trecut cu greu prin asta. Sau poate
eram eu nebuna. Nici nu mai conteaza, ideea este ca realitatea a venit peste
noi cu forta unui tsunami. Atat de puternic a fost valul, inca nici acum nu
m-am dezmeticit. Poate o fac totusi, inainte sa se marite fetele. Daca nu, rog
insistent sa mi se administreze palme. E ca si cand cineva iti povesteste de
cel mai bun fruct din lume. Cu coaja tare, carnos, putin acrisor si cu miezul
dulce ca mierea. Ti-l imaginezi in o mie de feluri, insa nu ii simti cu
adevarat aroma pana ce nu il gusti. Si trebuie sa treci de exteriorul tare si
acrisor ca sa ajungi la miez.
Noaptea, dupa
ce adorm fetele si dupa ce aud ca si Iubӑ doarme, imi place sa spun o
rugaciune. Mereu aceeasi, insa imi aloc cat timp am nevoie pentru a-I multumi
Lui Dumnezeu pentru ce am.
Desi nu
reusesc sa ma odihnesc daca bebelusele dorm cu noi in pat, sunetul linistitor
al respiratiei si mirosul lor dulce ma
adorm.
Le place sa
doarma cu mainile noastre pe fatucile lor. Poate pentru ca primul lucru pe care
l-am facut atunci cand le-am vazut a fost sa le ating obrajorii.
Nu am mai
vorbit de mult timp cu Iubӑ. In schimb, vorbesc tot timpul cu tati-tati, radem
de poznele lor, povestim ce mutrite fac si ne imaginam cum vor arata cand vor
fi mai mari.
Zambetul
Alexandrei ma face sa lesin, iar privirea Carinei ma face sa ma topesc.
Sunt
dependenta de ele....
