In
ultima luna a trebuit sa imi fac o serie de analize la sange. Prin “o serie” a
se intelege ca mi s-au recoltat cativa litri. Problema mea este ca nu suport sa
mi se ia sange. Nu suport sa se apropie cu acul de mana mea, sa mi-l infiga in mana,
sa imi curga sangele in eprubeta (in cazul in care curge). Din cauza faptului
ca nu suport aceste lucruri, asistentele se chinuie ceva ca sa imi gaseasca o
vena din care sa recolteze. Ca sa intelegeti mai bine, am sa va descriu mai jos
cum decurge totul.
Seara, inainte de ziua cu pricina, ma
umplu de nervi, stiind ca a doua zi trebuie sa ma trezesc de dimineata tare, sa
NU imi mananc banana, sa NU beau apa si sa ma abat de la traseul meu zilnic.
Deci ma culc cu nervi si evident…ma trezesc cu nervi. Ajung la clinica si
incepe circul. Nici nu intru bine pe usa, ca incep sa imi transpire palmele. Nu
ar fi ceva neobisnuit, este din cauza emotiei. Ei bine, la mine izvoraste apa
din palme. Imi trebuie 2-3 servetele unul peste altul, ca sa domoleasca inundatia.
Eu cred ca, daca as fi abandonata in desert timp de 1 luna, impreuna cu o
asistenta cu un ac in mana, as supravietui fara probleme cu apa care imi curge
din maini. Ma asez pe scaun, calma de altfel, si ma pregatesc de procedura.
Asistenta, crezand ca va avea inca o zi obisnuita la munca, se pregateste si
ea: isi pune manusile, isi aseaza ustensilele pe tavita si ma face atenta la
acul steril. Ma uit la ac, vad ca este steril, insa informatia ajunge la
creierul meu abia dupa ce ies din cabinet, intrucat atunci nu ma pot gandi
decat ca acul ala imi va strapunge pielicica. Asistenta isi ia tavita, se
indreapta spre mine cu garoul si incepe sa imi palpeze incheietura, incercand
sa gaseasca o vena in care sa infiga…tarnacopul. Si palpeaza, si palpeaza. Si ma
pune sa strang pumnul. Era strans de cand intrasem in clinica…Este nemultumita,
clatina din cap. Incepe din nou sa palpeze, mai la stanga, mai la dreapta. Ma
sterge cu tamponasul cu spirt, sperand cred sa inlature un strat de piele care
nu ii permite sa imi vada vena. Clatina din nou din cap. Si atunci intervin, cu
o voce stinsa, ca sa nu creada ca este ceva in neregula cu ea: “Stiti, asa mi
se intampla mereu, imi este frica si mi se ascund venele.” Atunci se opreste
din palpat si ridica ochii spre mine. “Vai de mine, zice, dar de ce sa va fie
frica??” E draguta, insa cred ca ii vine sa ma stranga de gat. Se gandeste de
ce oi fi picat eu chiar pe tura ei, in ziua asta friguroasa, ieri a luat
salariul, a platit ratele la banca si azi nu mai are niciun ban, copilul a
inceput scoala si are nevoie de rechizite si…colac peste pupaza, o mai chinui
si eu cu vena mea. Scutura din cap ca sa alunge gandurile rele si ma sterge iar
cu tamponasul. Rezultatul este acelasi: nicio vena. Intre timp, mainile imi
transpira ca la balamuci. Asistenta observa acest lucru, in prima instanta
trece cu vederea, insa, dupa un timp, exclama siderata: “ Doamne, va curge apa
din maini!! “ Ridic din umeri neputincioasa: “V-am spus ca imi e frica…”
Stau
deja de 10 minute in cabinet, putea sa ma si opereze in timpul asta. Desface
garoul si mi-l pune la mana cealalta. La dreapta este mai dezastruos, niciun
firicel nu se vede. Clatina iar din cap, nevenindu-i sa creada. Desface iar
garoul. Si atunci stiu: imi va infige acul in mana, indiferent daca se va ivi
vreo vena sau nu. Mi-l pune din nou la stanga, ma sterge cu tamponasul, mai
palpeaza de 2 ori si, ridicand o spranceana, introduce obiectul iadului.
Bineinteles ca nu in vena. Cum imi dau seama? Pai, in primul rand, nu curge
sange in eprubeta si, in al doilea rand, incepe sa “mestece” cu acul in mana
mea, ca in mamaliga. Si, dupa ce a invartit acul de vreo 3 ori la 360 de grade,
il scoate dezamagita. Procedura nereusita. Imi desface (iar!!) garoul si imi
spune sa stau linistita, ca nu imi va mai face nimic. Se duce la birou si
incepe sa se uite prin niste hartii. Eu imi sterg palmele, dezamagita. Stiam eu
ca va fi o dimineata grea. La un moment dat, asistenta se intoarce in viteza
catre mine, imi innoada garoul, il strange asfel incat, ca in desene animate,
imi ies ochii din orbite, imi arata acul steril siiii JANG!!! il infinge direct
in vena. Vena, crezand ca suntem in pauza, se aratase surazatoare, fara sa
banuiasca actiunea neprevazuta a asistentei. Victorieeeee!!
Ei bine, astazi am fost din nou, insa
la o alta clinica. Eu, obisnuita cu doamna mea asistenta, care ma mangaie, ma
sterge cu spirt, ma palpeaza, imi da servetele, ma asez pe scaun si deschid
gura, sa ii spun asistentei unde mi se ascunde vena de obicei, avand in vedere
peripetiile trecute. Nu apuc, ca ea imi si infige acul, direct in vena, fara sa
stea la discutii, fara sa ne cunoastem inainte sau macar sa ne privim in ochi.
Nu numai ca a curs sange pentru 3 (trei!!!) eprubete, insa dupa ce a terminat,
eu siroiam in continuare…M-a pus sa apas tare, tare, ca sa se inchida vena si
mi-a spus ca sunt gata. Totul a durat mai putin de 1 minut. Si nici macar nu
ne-am privit in ochi…
